Horezu, o experienţă sublimă

Nu e uşor să scrii, dar pentru unii a scrie e la fel de natural ca şi respiraţia. Mă copleşeşte să văd atâta sensibilitate şi talent la cei tineri şi nu doar la ei. Ioana este una dintre cei multi foarte speciali.
Dacă ar fi să povestesc despre weekend-ul magic de la Horezu, cuvintele mele ar banaliza o experienţă sublimă, aşa că vă las pe voi să percepeţi cu papilele inimii voastre, starea noastră surprinsă de Ioana intr-un mod atât de special.

"Există oameni în a căror ochi poţi să te arunci cu totul.

De obicei, se găsesc greu, şi şi mai de obicei, până îi găseşti, uiţi cum se face bungee jumping.

Saniuş.

Tiroliană.

Parapantă.

Salt în timp.

Teleportare.

Sau basme.

Biserica e albă, iar in spate e o cetate încarcată de poveştile oamenilor care au trecut sau trec sau vor trece pe aici. Le împart cu un prieten nou.

Sunt fire de păianjen în iarbă, şi lumina cade în asa fel încât pare că, de fapt, în secret, leagă pădurea de pământ, acrobaţii de nori, vântul de urechi sau inimile de alte inimi.

Să râzi din tot sufletul.

Un avion cu reacţie trece pe cer şi un băiat cu reacţie şi cu mintea la baronul Munchausen îl urmareste atent de pe pământ. Prin ochean.

Suntem la o mie de leghe sub cer.

Să înţelegi din tot sufletul.

Am nişte nuci în buzunarul verde.

Sunt nişte dragoste pe iarba verde.

Faci focul în sobă şi de fapt faci căldură pentru toţi oamenii.

Îţi pui inima la mână pentru că ai deschis poarta unei lumi noi şi asta câteodată e copleşitor.

Dansezi cu vocea unui înger.

Alini o floare cu alean.

Să dăruieşti din tot sufletul.

O poză lângă un autobuz pe care scrie “Viitorul”.

O întâlnire cu gardianul unei peşteri magice care-ţi face genunchii să tremure.

Oamenii pe care îi cauţi sunt lângă tine.

Aruncă-te. Au sa te prindă.

Cu tot sufletul.

Basme.

Teleportare.

Salt în timp.

Parapantă.

Tiroliană.

ETC."
articol de pe blogul Ioanei