Un adăpost pentru cai ce are nevoie de sprijinul nostru

S-au sacrificat pentru noi. Pe spatele lor s-a făcut istoria! Războaiele au trecut dar ei au rămas să tragă pentru noi. Din greu, până la moarte! La cheremul unor oameni care nu au inimă de oameni. 14 cai chinuiţi au avut noroc, sunt acum într-un adăpost. Au nevoie de ajutorul nostru!

Fără ei, oamenii n-ar fi cucerit lumea. Fără ei, n-am fi stăpânit pământul. Fără ei n-am fi ajuns la civilizaţie. Au fost lângă noi dintotdeauna.

Ochiul stăpânului îngraşă vita, spune un vechi proverb românesc, iar starea unei necuvântatoare se poate cunoaşte şi după "bunăvoinţa" inimii celui care are grijă de ea. În adăpostul de la Tei-Toboc, din Bucureşti, am întâlnit tot felul de cai: tineri, bătrâni.

În ochii lor se vede trecutul. Se citeşte durerea. Fiecare cal are o poveste dureros de adevărată. A fost umilit, pus să muncească din greu iar când n-a mai putut a fost alungat.

Au fost bătuţi, au fost chinuiţi ca hoţii de cai. Numai ei ştiu câte au pătimit dar au pătimit mult. Numai ei ştiu ce amintiri au, dar ochii lor spun totul. Şi ei sunt copiii lui Dumnezeu.

Dacă n-ar fi fost câţiva voluntari, câţiva oameni cu inimă bună, căluţii din povestea noastră ar fi fost mâncaţi de câini. Oameni cu suflet i-au cules din preajma morţii şi vor să-i facă să trăiască şi să le insufle iarăşi dragostea şi încrederea.

La adăpostul de la Tei-Toboc, aceste fiinţe suferinde au nevoie de iubire şi afecţiune. Şi de încă ceva, extrem de important. Adăpostul care le alină rănile are nevoie de o bază legală, clară şi competentă.

Echipa "Poveştirilor" a fost la Primăria Capitalei şi a cerut ajutor în numele cailor de la Tei-Toboc. Am obţinut promisiuni pentru prietenii noştri, ca să reparăm răutatea unor oameni. Ca să-i învăţăm să ne iubească din nou şi să aibă încredere în noi!

Vom vedea daca primăria se va ţine de cuvânt. Noi sperăm că iubitorii de animale nu au privit nepăsători reportajul nostru şi măcar câţiva dintre caii chinuiţi îşi vor găsi un stăpân, vor avea o viaţă mai blândă.

Articol preluat de pe acasa tv unde puteţi urmări şi un filmuleţ cu imagini din adapostul de cai.

Tratamente naturiste pentru animale

Am vorbit despre terapia pentru animale, e drept ca nu am spus tot şi voi căuta să revin şi cu alte informaţii.

Există soluţii naturiste eficiente şi în cazul animalelor, iar pe unele le-am folosit cu succes pe vremea când nu eram iniţiată în reiki.

În anii 90, una din căţeluşele mele de talie mare, a mâncat zugrăveală şi vopsea. În scurt timp s-a umflat ca un balon şi arăta ca un shar pei. Shar pei este o rasă de câine cu riduri, ca în reclama pentru nu stiu ce cremă. I-am dat o pastilă sau doua de Margosa. A trecut mult timp de atunci şi nu mai stiu exact. Până a doua zi s-a dezumflat.

Kim

Tot în aceea perioadă am găsit un căţel de aproximativ 6 luni, complet paralizat. Doctorii au propus să-l eutanasieze, că nu va merge niciodată. Am cumpărat un cărucior de piaţă şi un ham şi-l duceam la joacă împreună cu celălalt câine al meu. Văzândui pe ceilalţi, a început să facă şi el efort să stea în picioare şi să meargă. Şansa lui a fost că în acea vară am mers în iunie şi august la mare. L-am pus să înoate, ţinându-l de ham (se ducea la fund ca bolovanul dacă nu-l ţineam), apoi îi făceam masaj cu nisip cald pe coloană şi pe picioare. Am fost trei ani la rând cu el, dar rezultatele s-au văzut după prima ieşire la mare. S-a recuperat 90 % , mersul fiindui legănat, iar picioarele au rămas cu o anumită rigiditate. După un an şi jumătate a putut să urce şi scările. Cred că un rol important în recuperare l-a avut şi vârsta fragedă. Aceasta a fost povestea lui Kim.

Ursu

Demodecia am tratat-o cu decoct de plante medicinale în amestec cu argilă. Am folosit mult pelin şi alte plante pentru afecţiunile pielii. Când ieşeam cu căţelul la joacă, îl udam cu acest amestec (era vară) şi în două săptămâni blana lui a crescut în locurile afectate. Nu a recidivat. Cu altă ocazie, după o confruntare cu un câine lup, a fost sfâşiat, rămânând o bucată de piele fără blană, mare cât o palmă. Sub bucata de blană îi puneam o pastă de argilă, care a ajutat la cicatrizare fără să fie nevoie de copci şi drenă. După două săptămâni era complet refăcut. Poveştile lui Ursu.

Sănătate maximă tuturor!

Povestea lui Suzi

Reiki s-a dovedit a fi o metodă terapeutică extrem de utilă şi eficientă pentru animale, deoarece fiind neinvazivă, este tolerată uşor, iar rezultatele scot din calcul efectul placebo.

Promiteam zilele trecute să scriu câteva poveşti reale despre micii mei pacienţi şi am să încep cu povestea micuţei Suzi, o tekel-iţă neagră, care avea 8 ani la vremea respectivă.
În decembrie 2004, aproape de Crăciun mi-a apărut în ziarul Cotidianul, un articol despre terapia pentru animale. Aşa am fost găsită de stăpâna Suzicuţei, la momentul potrivit, pentru a-i salva viaţa. Nu vreau să spun că eu personal i-am salvat viaţa, ci acele entităţi de Lumină care au intervenit prin reiki. Lor le mulţumesc de fiecare dată când apelez la ele pentru ajutor.

Boala lui Suzi a început pe 20 decembrie 2004, când nu a mai putut să meargă. De la mijloc spre coadă era paralizată din cauza unor vertebre tasate. Manifesta rigiditate de la mijloc la picioarele posterioare, imposibilitate de a merge, de a defeca şi urina, apatie, lipsa poftei de mancare, febră, dureri abdominale.

Am fost sunată în seara de 23 decembrie şi mi s-au dat toate datele prin telefon. Am început tratamentul în acea seară deoarece doctorii propuseseră deja eutanasia, situaţia fiind critică. Am văzut-o cum arată, într-o poză, abia în ajun de an nou. Până atunci am lucrat pe nevăzute, făcând legătura cu ea doar prin vocea stăpânei. Acesta este unul din marile avantaje ale terapiei cu reiki, se poate lucra la distanţă, fără contact direct si fără să fie văzută persoana, animalul, situaţia sau obiectul. Cum adică obiectul? Ce sens are să se lucreze pe un obiect? Acela de al găsi dacă este pierdut. Există un simbol pe care îl putem folosi pentru a găsi un obiect.

Revenind la situaţia lui Suzi, efectele au început să se vadă după două zile, iar pe 27 decembrie nu mai avea febră şi a tras o porţie de joacă. Toată lumea era fericită şi eu în fruntea lor. Am lucrat pe Suzi în fiecare zi până la începutul lunii ianuarie, cand a fost complet refăcută, fără recidivă.

În vara lui 2006, Suzi a revenit la tratament cu o altă problemă. Manifesta dureri abdominale intense care o făceau să ţipe foarte tare. Mămica ei umană nu a ştiut de la ce i se trage, dar din ce am "văzut" am putut să tragem concluzia că s-a otrăvit cu domestos, soluţia de curăţat. Suzi fusese la baie după ce se spălase pe jos şi nu se clătise bine podeaua. Probabil soluţia i-a ars lăbuţele, ea s-a lins pe ele şi în felul acesta a ingurgitat otrava.

Mi-am dat seama că durerile provin de la o otravă pentru că o "vedeam" pe Suzi în verde, verde murdar. De aici concluzia mea că e otrăvită. Situaţia s-a remediat, în timpul nopţii a avut un somn liniştit, iar a doua zi era în starea ei normală.

Aşa cum am mai spus într-un alt post, metoda mea de lucru se adaptează permanent la noile situaţii şi energii. Din acest an am început să folosesc procesul de Vindecare Reconectivă, iar rezultatele sunt vizibile. Informaţii extrem de utile despre Reconectare găsiţi în comentariul Eugeniei Berdan, pe forumul Echipei Omenirii.

Sănătate maximă tuturor!

NOTĂ: din păcate Cotidianul.ro nu are arhivă dinainte de 2005 si nu am putut să pun link, dar am să pun la un moment dat, pe blog, toate articolele ce mi-au apărut în ziare.

TERAPIE PENTRU ANIMALE

M-am gândit că sunt mulţi iubitori de animale, pentru ei scriu acum.

Foarte mulţi posesori de animale trăiesc starea de desnădejde atunci când animalul de casă, care de cele mai multe ori e considerat un membru al familiei, se îmbolnăveşte grav. Drumurile la doctor sunt epuizante, iar tratamentele au un efect traumatizant asupra bietelor animale. Nu totdeauna diagnosticul este cel real, pentru că animalele nu vorbesc pe limba noastră şi nu ne pot spune exact ce le supără. Ne uităm în ochii lor, le vedem suferinţa, dar nu le putem înţelege. Suferinţa lor devine şi suferinţa noastră, dar nu ştim cum să le ajutăm.

Preocuparea mea pentru animale a început prin 1994 când, în plină iarnă cu zăpadă, am salvat 3 căţeluşi născuţi de o zi şi abandonaţi la gunoi. Din păcate această practică continuă şi azi, mulţi oameni iresponsabili nu îşi sterilizează animalele şi le abandonează în ideea că se va găsi cineva care să îi ia din milă, deşi există asociaţii care sterilizează gratuit.

De atunci preocuparea mea pentru animale este neântreruptă. La început am tratat cu metode naturiste, plante, bitter suedez, argilă, hidroterapie şi masaj pentru diferite situaţii, iar din 2003, după ce am fost iniţiată în reiki, inclusiv karuna master, am fost solicitată să fac tratamente energetice, cu rezultate uimitoare. Pe zi ce trece metoda pe care o folosesc se adaptează noilor situaţii şi noilor energii, iar faptul că sunt rezultate vizibil benefice mă face să continui cu încredere că sunt pe drumul cel bun.

CAZUISTICĂ

Am să mă folosesc de cazuistică pentru a spune câteva poveşti interesante despre modul cum am tratat animalele, în ideea că poate alte fiinţe aflate în suferinţă vor beneficia de această experienţă.

Voi da pe scurt câteva din afecţiunile tratate, urmând ca în alte postări să dezvolt sub formă de poveşti reale despre animale şi suferinţele lor.

DEMODECIE
Amestec de plante (infuzie) în care predominant să fie pelinul, la care am adăugat şi argilă. Am dat pe zonele afectate, iar după două săptămâni blana a crescut la loc.

PARALIZIE
Hidroterapie la mare şi masaje cu nisip cald. Situaţia s-a îmbunătăţit până la stadiul de mers legănat şi posibilitatea de a urca scările. Povestea completă a lui Kim, mai târziu.

Tot paralizie, Crăciun 2004, revenire spectaculoasă cu terapia reiki. Aceasta va fi povestea lui Suzi.

PICIOARE
Imposibilitatea de a sta în picioare combinată cu incontinenţă urinară s-a rezolvat spectaculos cu terapia reiki, după o săptămână. Povestea Bellei.

TUSE
În acest caz am folosit terapia reiki. Aceasta va fi mica poveste a Ellei.

DURERI REUMATICE
Situaţie rezolvată în două săptămâni prin reiki. Povestea Cocuţei.

MAMELOANE UMFLATE ŞI TARI CA PIATRA combinat cu abdomen umflat, cu imposibilitatea de a sta culcată şi de a respira, nu mai avea putere să meargă, sfârşitul era aproape. A ieşit din criză după două zile, iar în două săptămâni era total refăcută după tratamentul cu reiki. Povestea lui Pure.

BOLILE PUILOR DE CĂŢEI, răceală sau început de parvoviroză, rezolvată prin reiki, în 2-3 zile.

Partea frumoasă la reiki este că pot să tratez fără să fiu prezentă. Din lipsă de timp şi spaţiu m-am specializat în terapia la distanţă, cu rezultate foarte bune.

Acestea au fost o parte din cazurile rezolvate, dar au fost şi situaţii nerezolvate.

LACRIMI PENTRU ANIMALE

In ziua de vineri am simţit toată durerea Universului în sufletul meu. A început cu un mail de la Ed. For You în care eram rugaţi să semnăm o petiţie pentru salvarea unui animal şi în care se făcea trimitere la nişte imagini extrem de dureroase despre înfometarea şi însetarea unui animal, până la moartea lui. Prin asta s-a vrut o operă de artă...nu mă simt în stare să scriu mai mult despre asta....cine doreşte poate să contribuie la salvarea unui animal, semnând petiţia aici

De parcă nu era suficientă durere în sufletul meu, pe seară primesc pe mess un link cu trimitere la tragedia unei studente accidentate în timp ce trecea coloana lui Tăriceanu, iar poliţia nu făcea nimic pentru ea...

...Si tot în acel blog dau peste o altă tragedie, mai covârşitoare prin imaginile video de groază, în care apăreau animale jupuite de vii, pentru blană, în China...câtă suferinţă!

Iubesc oamenii, animalele şi toată creaţia şi în ciuda cunoştinţelor mele legate de spiritualitate, astfel de tragedii mă îndurerează profund. Sper ca aceste lucruri să se schimbe, dar pentru asta schimbarea trebuie să înceapă din interiorul fiecăruia..."fii tu schimbarea pe care doreşti să o vezi în lume"- Gandhi

Un ZâmbetZen

Vin şi eu cu începutul şi vă ofer un ZâmbetZen

Iată, m-am mobilizat şi am început să-mi creez blogul, în ideea că am ceva de spus celor care caută răspunsuri la întrebări despre o altă realitate de care nu toată lumea e conştientă. Partea frumoasă e că se vorbeşte din ce în ce mai des despre o altă realitate, conştiinţa oamenilor a început să se trezească, iar nivelul vibraţional al planetei fiind în ascensiune (presupun că este în ascensiune).

Nu ştiu cum aş putea numi ceea ce mi s-a întâmplat după vârsta de 22 de ani, poate predestinare, căci paşii mi-au fost îndrumaţi într-o direcţie pe care nu am ales-o conştient, ca şi cum o forţă nevăzută mă ghida. Chiar dacă am spus predestinare nu cred într-un destin implacabil, ci mai degrabă într-un destin pe care ni-l putem modela singuri în măsura în care dobândim echilibru interior. Cum e posibil să existe amândouă? Este cam aşa: predestinarea ţine de faptele noastre din trecut (vieţile trecute), iar viitorul ţine de ceea ce facem în prezent, cu alte cuvinte, cum îţi aşterni aşa dormi.

În anul 1990 am luat cunoştinţă despre o lume necunoscută până atunci pentru foarte mulţi, în care se vorbea despre maeştrii spirituali, iluminare, eliberare, energii, yin-yang, naturism, etc, care mi-a trezit o foame de cunoaştere existentă şi în prezent. Au urmat ani de căutări pe plan spiritual, cu bune şi rele, cu experienţe din care am învăţat şi care m-au transformat, cred eu , într-o fiinţă cu vederi mai largi. Nu am vrut să spun mai bună, căci buni suntem cu toţii, doar faptele noastre sunt mai bune sau mai puţin bune.

În 2002 am avut şansa să fiu iniţiată în reiki şi pentru că aveam experienţă legată de animale, persoanele care mă cunoşteau au insistat să le tratez prietenii necuvântători cu noua metodă învăţată. Rezultatele au fost peste aşteptări. Au fost şi nereuşite , definite ca un complex de împrejurări ce nu a permis ca vindecarea să se realizeze.

În afară de pasiunea pentru animale mai am si altele care se leagă una de alta, dar acum aş vrea să amintesc de pasiunea mea pentru feng shui care a început în anul 1997, când au apărut primele cărţi de profil. La începutul anului 2005 am urmat un curs de feng shui cu maestrul Teodor Vasile, care mi-a adus multe informaţii menite să-mi umple golurile create prin studiu autodidact, iar în 2007 îmi completam studiile în domeniu, urmând un curs cu maestrul Raymond Lo din Hong Kong.

Despre aceste pasiuni ale mele şi experienţa mea legată de ele am să vorbesc în articolele viitoare.

Înainte de a încheia, vreau să dau o mică explicaţie despre nik-ul meu ZâmbetZen. Îmi plăcea foarte mult acest nik „zâmbet”, doar că uitându-mă pe net am găsit foarte mulţi zâmbăreţi. Nu am renunţat la Zâmbetul meu şi am găsit soluţia salvatoare în aceleaşi căutări pe net, dând de cartea lui Henri Brunel- ZÂMBETE ZEN ( pe care m-am grăbit să o cumpăr) şi astfel am adus o completare la zâmbet, în încercarea de a-l face unic. Cu această ocazie am descoperit că mă atrage zen-ul...

Ca să fiu în concordanţă cu începutul acestui articol voi încheia tot cu un ZâmbetZen preluat din cartea lui Henri Brunel :

Un maestru zen a fost invitat la televiziune. Emisiunea era în direct. Pe platou, în culise, la regie era o adevărată efervescenţă...moderatorul agitat, înainte de începerea emisiunii îi şopteşte maestrului zen:

- Nu sunteţi prea nervos, cu toată agitaţia din jur?
- Nu, a răspuns liniştit maestrul zen. În afara acestei agitaţii, totul este calm.
Sub spuma de la suprafaţă, adâncul apei este liniştit.
Ca spiritul celui trezit.