Povestea lui Suzi

Reiki s-a dovedit a fi o metodă terapeutică extrem de utilă şi eficientă pentru animale, deoarece fiind neinvazivă, este tolerată uşor, iar rezultatele scot din calcul efectul placebo.

Promiteam zilele trecute să scriu câteva poveşti reale despre micii mei pacienţi şi am să încep cu povestea micuţei Suzi, o tekel-iţă neagră, care avea 8 ani la vremea respectivă.
În decembrie 2004, aproape de Crăciun mi-a apărut în ziarul Cotidianul, un articol despre terapia pentru animale. Aşa am fost găsită de stăpâna Suzicuţei, la momentul potrivit, pentru a-i salva viaţa. Nu vreau să spun că eu personal i-am salvat viaţa, ci acele entităţi de Lumină care au intervenit prin reiki. Lor le mulţumesc de fiecare dată când apelez la ele pentru ajutor.

Boala lui Suzi a început pe 20 decembrie 2004, când nu a mai putut să meargă. De la mijloc spre coadă era paralizată din cauza unor vertebre tasate. Manifesta rigiditate de la mijloc la picioarele posterioare, imposibilitate de a merge, de a defeca şi urina, apatie, lipsa poftei de mancare, febră, dureri abdominale.

Am fost sunată în seara de 23 decembrie şi mi s-au dat toate datele prin telefon. Am început tratamentul în acea seară deoarece doctorii propuseseră deja eutanasia, situaţia fiind critică. Am văzut-o cum arată, într-o poză, abia în ajun de an nou. Până atunci am lucrat pe nevăzute, făcând legătura cu ea doar prin vocea stăpânei. Acesta este unul din marile avantaje ale terapiei cu reiki, se poate lucra la distanţă, fără contact direct si fără să fie văzută persoana, animalul, situaţia sau obiectul. Cum adică obiectul? Ce sens are să se lucreze pe un obiect? Acela de al găsi dacă este pierdut. Există un simbol pe care îl putem folosi pentru a găsi un obiect.

Revenind la situaţia lui Suzi, efectele au început să se vadă după două zile, iar pe 27 decembrie nu mai avea febră şi a tras o porţie de joacă. Toată lumea era fericită şi eu în fruntea lor. Am lucrat pe Suzi în fiecare zi până la începutul lunii ianuarie, cand a fost complet refăcută, fără recidivă.

În vara lui 2006, Suzi a revenit la tratament cu o altă problemă. Manifesta dureri abdominale intense care o făceau să ţipe foarte tare. Mămica ei umană nu a ştiut de la ce i se trage, dar din ce am "văzut" am putut să tragem concluzia că s-a otrăvit cu domestos, soluţia de curăţat. Suzi fusese la baie după ce se spălase pe jos şi nu se clătise bine podeaua. Probabil soluţia i-a ars lăbuţele, ea s-a lins pe ele şi în felul acesta a ingurgitat otrava.

Mi-am dat seama că durerile provin de la o otravă pentru că o "vedeam" pe Suzi în verde, verde murdar. De aici concluzia mea că e otrăvită. Situaţia s-a remediat, în timpul nopţii a avut un somn liniştit, iar a doua zi era în starea ei normală.

Aşa cum am mai spus într-un alt post, metoda mea de lucru se adaptează permanent la noile situaţii şi energii. Din acest an am început să folosesc procesul de Vindecare Reconectivă, iar rezultatele sunt vizibile. Informaţii extrem de utile despre Reconectare găsiţi în comentariul Eugeniei Berdan, pe forumul Echipei Omenirii.

Sănătate maximă tuturor!

NOTĂ: din păcate Cotidianul.ro nu are arhivă dinainte de 2005 si nu am putut să pun link, dar am să pun la un moment dat, pe blog, toate articolele ce mi-au apărut în ziare.